Konrad Rekas

Epoca portretizării Rusiei drept „Imperiul Răului” se apropie de final, poate nu pentru totdeauna, dar cu siguranță există doi factori pe termen lun care ne asigură această percepţie. În primul rând – o schimbare în ierarhia obiectivelor americane și, în al doilea rând, reorientarea (eventual, chiar reorganizarea) Uniunii Europene.

Într-adevăr, întrebarea este dacă Rusia de astăzi se va răzbuna pe China pentru președintele Mao și președintele Nixon Ping-pong – diplomaţia rămâne una dintre cele mai importante probleme geopolitice din lume și din istorie. În cazul în care rușii decid să accepte o ofertă americană destul de clară, luând poziția omului de aripi american într-o luptă a capitalismului industrial reacționar la Donald Trump, noul centru al capitalismului financiar în Beijing și Shanghai – probabil, din nou (nu pentru prima dată în istorie) se va deconta gameplay-ul global pentru o lungă perioadă de timp. Cu toate acestea, în această opțiune, nu s-ar pune problema doar a resetării, ci mai mult – actuala diviziune dintre Occident și Est ar înceta să mai fie valabilă iar Moscova ar trebui recunoscută drept una dintre capitalele egale ale sistemului economic și politic mondial.

O astfel de soluție este susținută de tendințele încă puternice de occidentalizare ale conducerii politice ruse (падничество), precum și de natura economiei în sine a Federației Ruse. Se știe că și noi, în calitate de europeni centrali, suntem acum convinși de această opțiune fără a uita

Washingtonul,ascultători de instrucțiunile care provin din această direcție. Ei bine, dar, contrar a ceea ce le spun americanii rușilor – numărul de puncte de dispută dintre Moscova și Beijing este neglijabil, ca să nu spunem nici unul. Deci, de ce Rusia închide chiar o direcție a conflictului, cu Occidentul (așa cum s-a dovedit, de fapt, nu foarte agravant) – se presupune că va deschide o alta în Orientul Îndepărtat, o zonă mult mai dezvoltată și orientată spre viitor?

Dar chiar și pentru acea întrebare retorică – s-a găsit un răspuns simplu. Există câteva centre puternic consolidate care îi conving pe ruși că sunt … „dependenți de China”. Pentru ca aceștia să rupă această dependență, aderați la competiție, de ex. în zona Asiei Centrale, într-un cuvânt – se comportă față de RPC mai mult sau mai puțin așa cum fac Polonia și Lituania astăzi față de Federația Rusă. Ei bine, desigur, Rusia nu este un captiv occidental și probabil nu va fi niciodată, deci comparația poate părea a fi greșită – dar și exemple poloneze sau românești ar trebui să fie suficient de respingătoare pentru ca decidenții ruși să treacă peste astfel de „sfaturi bune ” de data asta.

Factorul timp și reciprocitate

Pe de altă parte, Rusia, în plus, nu este dornică să întreprindă acțiuni opuse, de ex. să se angajeze în orice act internațional anti-american. Această lecție a unei diplomații tradiționale a fost înțeleasă bine de Kremlin și de Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei – despre singura și cea mai bună alianță cu propria armată și flotă. Datorită lor, rușii sunt astăzi unul dintre actorii decisivi din Orientul Mijlociu, care la rândul său ajută, de exemplu, la realizarea unei transformări geopolitice de independență a uneia dintre țările cele mai apropiate ale NATO, Turcia. Aceasta este doar o posibilitate potențială, dar existentă, a unei soluții one-hit a crizei ucrainene (dacă cineva începe să joace din nou cartea Kiev) – datorită căreia escaladarea din această regiune a lumii a fost oprită (ar trebui să fim cu toții recunoscători Kremlinului pentru aceasta). Mai presus de toate, puterea continuă este cea care oferă Rusiei ceea ce are nevoie cel mai mult: TIMPUL.

Rusia are nevoie de timp pentru accelerarea modernizării interne, pentru creșterea sferei sociale și infrastructurale proprii la nivelul atins deja de posibilitățile politice ruse. Prin urmare, pacificarea la frontiere este în interesul cel mai bun al Moscovei. Dar nu în schimbul intrării în alte conflicte. Așa cum se observă din ce în ce mai mult chiar și în publicaţii oficiale – diplomația modernă nu mai neagă principiul „Do ut des”, este de acord că reciprocitatea rămâne crucială, dar nimeni nu este capabil să admită că (în afară de scăderea tensiunii) Occidentul poate oferi şi altceva Rusiei.

Singurul lucru care le-a rămas agitatorilor este să spună că, la Moscova, acționează în continuare același mod de abordare ca în trecut şi este necesar de „a da barbarilor estici certificatul valorilor occidentale”, care a funcționat acum 300, 200 și 30 de ani. Dar să sperăm ca rușii să-și amintească, că până acum,  „prieteni buni” au distras Rusia de la treburile estice și i-au tras înapoi în Europa – rezultatul a constat doar în necazuri enorme, pierderi, distrugeri și nevoia de a începe totul aproape de la zero …

Ei bine, dar rușii înșiși vor decide – dacă vor plăti această afacere și în ce condiții. Dar despre concluziile ce ne privesc pe noi, locuitorii din restul Europei?

Soros schimbă tonul?

Concluziile generale sunt la fel de clare și de corecte – într-un fel sau altul, dar detenta globală în relațiile cu Rusia este în final, foarte aproape. Fie în felul – modul –  Donald Trump – sau prin abordarea Vechii Uniuni care depunde eforturi diplomatice, având pe Franța și Germania în prim plan. Acest lucru se datorează în primul rând crizei întregii UE și a componentelor sale de bază, datorită necesității de a rezolva creșterea problemelor sociale și etnice, datorită presiunii societăților ce o cer, de exemplu, președintele Putin, acţionează în sensul deschiderii, ceea ce înseamnă: să se concentreze pe propriile lor afaceri interne în schimbul schemei de polarizare-alienare și urmărirea permanentă a sloganurilor propagandistice.

Cu toate acestea, ei sunt hold-fast, deși susținătorii lor au fost nevoiți să-și schimbe așteptările și să-și reorienteze strategiile. La fel de bine ca președintele Trump care doreşte să se înțeleagă cu Rusia pentru a o atrage în conflictul său cu China – întrucât George Soros și-ar dori, invariabil, Rusia să devină parte a Noii Ordini Mondiale, proiect de globalizare pe principiile capitalismului financiar universal și impunerea ideologiei democrației liberale – „societatea deschisă” și așa mai departe sau cel puțin să nu sprijine dușmanii acestei construcții. „Pace pentru democratizare” – aceasta a fost oferta surorilor până de curând, sau mai exact: „Pace în schimbul predării și alinierii”. Astăzi, însă, slăbirea centrului occidental al lui Soros ar face absurdă o astfel de tranzacție, așa că și-au reformulat propunerea în „Pace, numai pace și a lăsa aceste deziderate ale noastre să nu afecteze partea ta!”.

Versiunea de la Bruxelles a proiectului european (încă dependentă de America, dar ușor diferită ideologic de SUA) pentru a supraviețui trebuie să-și consolideze și să-și schimbe prioritățile, dar nu și pe probleme externe (cum ar fi D. Trump), ci pe cele interne. De aici Parisul și Berlinul, și în spatele lor alte centre, mai puțin dependente de America, centrele mai mici nu mai văd sensul menținerii unei confruntări cu Rusia. Mai ales într-o situație în care în Franța, Germania și mai ales în Italia, tendințele de bază sunt din ce în ce mai puternice să coopereze cu rușii direct pe baza valorilor, conținutului și intereselor extrem de opuse celor pe baza cărora a fost construit supra-statul Bruxelles.

Și acesta este răspunsul la întrebarea din titlu. America ar dori participarea Rusiei (și într-o măsură mai mică și a altor centre de consolidare, inclusiv Europa) într-o astfel de tranziție care să păstreze cât mai mult forma actuală unipolară a lumii, sau cel puțin Washingtonul are nevoie de ajutor în asigurarea poziției SUA în realități multipolare. Aceasta este cu siguranță o ofertă mai atractivă decât condițiile și relațiile actuale, dar este singura? Ei bine, nu putem uita de amenințările existente. Elitele europene reprezintă un proiect descendent, defensiv, dar totuși periculos – înlocuind unipolaritatea cu globalizarea bazată pe monoideismul liberal, Popper. Este posibil al treilea proiect, un proiect bazat pe suveranitatea societăților, pe adevărata lor identitate? Pentru mulți, aceasta pare să fie doar Utopie – și poate că aceasta este doar o altă misiune rusă (ca în 1812 și 1945). Cu toate acestea, ea poate fi realizată doar cu conștientizarea și participarea tuturor.

Position held during the III Chișinău Forum “Beyond the Unipolar Moment: Perspectives on the Multipolar World”, 20-21 September 2019

Comentează!

avatar
  Abonează-te  
Notifică dupa