Introducere : Nevoia unui Imperiu Creştin

de admiral Theodor Ushakov

Întrucât credem în Sfânta Dumnezeiască Treime, idealul nostru teologic, politic și social este să ne străduim să aducem Cerul pe pământ sub forma unui Imperiu creștin, cu o influență cât mai mare la nivel mondial. Acesta este, la urma urmei, ceea ce ne rugăm în fiecare zi în Rugăciunea Domnului: „Vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în Cer aşa şi pe Pământ “. Orice altă atitudine promovează ereziile încarnate ale gnosticismului și origenismului, erezii, deoarece neagă Întruparea Divinizatoare, că Dumnezeu a devenit om pentru ca omul să poată deveni asemenea lui Dumnezeu.

Imperiul creștin până în 1917

Acest Imperiu creștin, fondat în secolul al patrulea de Sfântul Constantin cel Mare și apoi continuat în Țările Rusești, a fost locul unor haruri speciale, a unei culturi protejate de valorile pervertite ale apostaziei Occidentului și păgânismul din Est. Acest Imperiu creștin a existat ca Sfânt Rus ( denumirea vikingă a slavilor creştinaţi ) până în februarie 1917, când împăratul a fost răsturnat și martirizat de agenții internaționali ai industriei și băncilor din afara acestuia și de apostazia și trădarea inspirată de Occident, care au cauzat pierderea Ortodoxiei chiar în interiorul ei.

Să reamintim că valorile spirituale și, prin urmare, morale ale Imperiului erau profund creștine. Într-adevăr, valorile sociale, politice și economice ale Imperiului Creștin au mers în întreaga lume, instituind Curtea de Justiție de la Haga, promovând antimilitarismul și anti-colonialismul atât  în Est cât și în Vest. Acest lucru poate fi observat în poziția Imperiului Creștin față de acțiunile îngrozitoare din Africa provocate de țările Europei de Vest și Războiul Boer și asupra țărilor încă suverane precum Tibet, Etiopia, Siam (Thailanda) și China.

Pe plan intern, a existat instituirea de educație gratuită, măsuri de bunăstare și justiție socială, în ciuda opoziției furioase a aristocraților decadenți și a burgheziei capitaliste în creștere. În exterior, a existat clădirea de biserici şi răspândirea misionară a creștinismului ortodox, în special în Japonia, SUA, Europa de Vest, China și Coreea, oriunde a existat conștiința necesității de a mărturisi creștinismul ortodox înainte de lumea eretică occidentală si lumea pagana rasariteana.

Prima Restauraţie a Imperiului Creştin

Evident, am dori să ne vedem noi înșine, copiii și nepoții noștri încă o dată într-un astfel de Imperiu restaurat. Cu toate acestea, Imperiul creștin nu poate fi restaurat decât atunci când masa creștinilor ortodocși se va pocăii delimitându-se de apostazie, devenind conștienți că Credința noastră nu este o piesă de evlavie sau de folclor privat, un hobby intelectual, fără consecințe sociale și politice palpabile. Trebuie să fim acaparați de conștiința datoriei noastre și de importanța restabilirii Imperiului sacru pentru continuarea lumii.

În ultima generație, din 1991, am văzut prima etapă a acestui proces de restaurare în partea principală a Imperiului, numită în prezent Federația Rusă. Botezul în masă după 1988 și reconstrucția treptată a Bisericii, oricât de lentă, și apoi în 2000, recunoașterea de către Consiliul Jubiliar al primilor dintre noii mucenici, inclusiv al martirilor imperiali. Deși acest lucru a fost mult atacat de fanteziști și ecumenisti pseudo-ortodocși și renovatori, aceștia au fost pași vitali spre inversarea apostaziei.

Apoi a apărut conștiința existenței „lumii rusești”. Oricât de limitată etnic este sfera cultural-spirituală, aceasta a fost un pas suplimentar în procesul de restaurare. Acum, la o generație de la prăbușirea ateismului militant, există în sfârșit în Rusia miniștri ortodocși ai Apărării și Educației (cândva un bastion al ateismului). Putem să ne dorim acum un ministru ortodox al sănătății, întrucât și acesta a fost mult timp un bastion al ateismului vestigial și primitiv al materialiștilor.. Și bisericile sunt din nou construite în multe locuri din străinătate.

Următoarea etapă

Abia acum putem începe să înțelegem că următoarea etapă în procesul de vindecare și restaurare trebuie să fie înțelegerea semnificației jertfei mucenicilor imperiali și a tuturor celor atașați. Nu va exista un Imperiu creștin restaurat cu influență mondială până când nu va exista un Împărat creștin. Și nu va mai exista un Împărat nou, până când nu se vor pocăi toți pornind de la înţelegerea martirizării ultimului Împărat, Nicolae al II-lea, Familia lui și toți cei din jurul lor și asimilarea valorilor lor, atât de disprețuite de aristocrații din Sankt Petersburg. Printre cei asociaţi martiriului se numără slujitorii imperiali martirizați, canonizați în 1981 de Biserica din afara Rusiei, toți cei care au rămas credincioși până la sfârșit, indiferent dacă au suferit martiriul sau nu, cum ar fi părintele Nicolae Gibbes din Anglia, care a fost convertit prin exemplul imperial. Necesară aici este pocăința celor ostili faţă de Curtea Imperială. Este semnificativ faptul că există atât în Rusia, cât și în diaspora, cei care încă justifică uciderea familiei imperiale și îi denigrează și pe toți cei care i-au rămas fideli. În mod special, este cazul Anei Alexandrovna Vyrubova (Taneeva), confidenta martirei Ţarina Alexandra. În 1923 a devenit călugăriță în exil la Valaam și este cunoscută sub numele de Maica Maria din Helsinki. A murit la 20 iulie 1964, iar mormântul ei din Helsinki este împodobit cu flori, dar este disprețuit și calomniat și au fost publicate memorii falsificate. Scopul nu este doar să o discrediteze, ci și să arunce în derizoriu ţarismul şi mucenicia autentică a ultimului Bizanţ. Dacă ea, prietena lor apropiată, poate fi discreditată, susțin ei, atunci şi Romanovii pot fi discreditaţi.

”Semnificația” slujitorilor imperiali

Maica Maria a fost calomniată deoarece în„Amintirile Curții Ruse” din 1923 a spus adevărul despre Familia Imperială și Grigorie Rasputin. În special a vorbit despre „complotul Marelui Prinț”. Nu doreau să fie dezvăluit adevărul despre Unsul Domnului. În această aventură, regimul ateu al Uniunii Sovietice și trădătorii aristocratici din exil erau complici. Adevărul pe care ea l-a spus a contrazis calomniile lor , care ascundeau adevăratul motiv al căderii Imperiului Creștin – trădarea. Argumentele tuturor dușmanilor Bisericii au fost umplute cu ideologia lor – mistica bizantină era pentru ei intelectualism gnostic și fantezii filozofice. Acestea atacă Imperiul Creștin Întrupat, reducând credința creștină la pietism privat, individualist, în stil protestant, fără ramificări practice în viața de zi cu zi. Ei resping aranjamentul de simfonie sau armonie dat de Dumnezeu între Biserică și Stat, în favoarea unui sistem în care lumea guvernează și religia este lăsată ca o afacere voluntară pentru viața intelectuală personală. Prin urmare, dușmanii Bisericii trebuiau să-i discrediteze pe toți cei legați de Familia Imperială. Și aici ajungem la una dintre zonele problematice din acest proces de pocăință, la un alt slujitor imperial. Căci Revoluția nu a început în februarie 1917, ci cu două luni mai devreme, la 30 decembrie 1916. Aceasta a fost cu 25 de ani înainte de următoarea invazie germană din 1941 și 75 de ani, aproape până azi, înainte de dizolvarea Uniunii atee la 26 decembrie. 1991. Ce s-a întâmplat în acea zi fatală, sau mai bine zis, în noaptea din 1916?

1916-2016 și Învierea Imperiului Creștin

30 decembrie 1916 a fost noaptea când Grigore Efimovici Rasputin-Novy a fost asasinat de spionii britanici cu ajutorul aristocraților ruși. El a fost „Prietenul” Familiei Imperiale, un bătrân înzestrat și trimis de Dumnezeu, dar folosit ca arhitect ispășitor de aristocrație pentru a discredita Familia pentru că era un simplu țăran ortodox, nu unul dintre ei. El a fost calomniat de ateii sovietici, de emigranți ruși decadenți și de establishmentul occidental. De ce? Pentru că valorile lor sunt toate identice în ostilitatea lor față de creștinismul întrupat. Astfel, îmi amintesc, în anii ’80, că am auzit părerea deznădăjduită și calomnioasă a unui preot (ulterior episcop) în emigrarea de la Paris despre episcopul Teofan de Poltava și Grigore Rasputin. În realitate, numai atunci când omologarea lui Grigore este recunoscută și rolul său de reprezentare a poporului rus credincios este recunoscut va fi făcut dreptate.Asasinarea sa a fost primul pas din lovitura de stat care a dus la omorârea nu numai a Familiei Imperiale, ci la uciderea a milioane de ruşi, încercarea de a ucide Civilizația, de a ucide Imperiul creștin. Această crimă a fost realizată de Imperiul Anglo-Sionist (2), fondat în 1916 de politicianul internațional Lord Milner, care a scris Declarația Balfour, și de bancheri precum Rothschild și Warburg. Acest imperiu anglo-sionist a domnit de acum 100 de ani. În tot acest timp am căutat învierea Imperiului creștin. Dar acest lucru poate veni doar cu pocăință pentru trădarea din 1916 și 1917 și pentru coșmarul de 100 de ani care a urmat. Doar atunci când această pocăință va avea loc, poate începe restaurarea.

Concluzie: De unde venim – unde mergem?

Când mă confrunt cu această întrebare, răspunsul meu este întotdeauna… „de departe”. Căci venim din Rusia Albă, din Sfânta Rusie, din Imperiul Creștin. Suntem oamenii țarului. Nu am ales alternativa la aceasta, Imperiul Anglo-Sionist, acum centrat la Washington și care și-a răspândit tentaculele prin ONU, UE, NATO și o serie de state și organizații vasale din întreaga lume. Tot ce este trecutul muribund – că imperiul occidental infestat va dura încă un deceniu sau două, inevitabilul se va produce, și am ales viitorul, Imperiul creștin care vine. Este spre ceea ce ne îndreptăm, singurul nostru destin.

Garda Albă / 2016 

 

 Notes:

  1. For Anna Vyrubova’s memoirs in English about the Elder Gregory Rasputin and his slanderers, see:

http://www.alexanderpalace.org/russiancourt2006/xi.html

  1. This term ‘Anglo-Zionist Empire’ was first used by another, like myself also a spiritual child of the ever-memorable Archbishop Antony of Geneva, the Russo-Dutch political blogger known as ‘The Saker’. We also use this term because it sums up perfectly the imperialist exclusivism of the Anglo-German Lord Milner, anti-English but pro-British, who was responsible for tens of thousands of civilian deaths in the British concentration camps of the Boer War. With his bankster and industrialist allies in New York, Milner founded the century of supremacy of the Anglosphere, in 1916 transferring its centre from London to New York. They had a more or less Hitlerian belief in the racial superiority of the English-speaking world, backed by Jewish finance. Some have even suggested that his clique was responsible for the death of Lord Kitchener, the much slandered lover of England and Russia, in June 1916.

 


Comentează!

avatar
  Abonează-te  
Notifică dupa